Aerul dintr-un oraș nu are aceeași calitate în toate cartierele. Concentrațiile de particule și de alți poluanți pot varia semnificativ în funcție de trafic, încălzirea rezidențială, activitățile industriale, lucrările de construcții și condițiile meteorologice. Câteva stații fixe oferă informații esențiale pentru evaluarea oficială a calității aerului, dar nu pot descrie întotdeauna diferențele locale dintre zone. O rețea complementară de senzori poate aduce această rezoluție spațială suplimentară.

Ce prevede noua directivă europeană privind calitatea aerului

Directiva (UE) 2024/2881 privind calitatea aerului înconjurător a intrat în vigoare la 10 decembrie 2024, iar statele membre trebuie să adopte măsurile naționale de transpunere până la 11 decembrie 2026. Directiva revizuiește valorile-limită pentru poluanți precum PM2.5, PM10 și NO₂, cu obiectivul de a apropia standardele europene de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și de a îmbunătăți protecția sănătății publice.

Directiva nu impune fiecărei primării instalarea unei rețele de microsenzori și nici nu permite înlocuirea automată a stațiilor oficiale de referință cu astfel de echipamente. Ea stabilește însă un cadru de evaluare care include, pe lângă măsurătorile fixe, măsurători indicative și modelare. Aceste metode pot completa rețeaua oficială, pot contribui la evaluarea distribuției spațiale a poluării și pot ajuta autoritățile să identifice zonele în care sunt necesare investigații suplimentare.

Calitatea datelor rămâne esențială. Anexa V a directivei definește obiective de calitate și limite de incertitudine pentru diferite metode. Pentru măsurătorile indicative de PM2.5, de exemplu, obiectivul de incertitudine pe termen lung este de 40%, comparativ cu 30% pentru măsurătorile fixe. Aceste valori nu reprezintă o garanție generală pentru orice senzor; performanța trebuie evaluată în raport cu metoda, poluantul, condițiile de utilizare și protocolul de testare.

De ce o singură stație oficială nu descrie întregul oraș

Poluarea urbană este neuniformă. O arteră intens circulată, o zonă rezidențială cu încălzire individuală, un cartier aflat în apropierea unei platforme industriale și o zonă verde pot înregistra profile diferite de poluare în aceeași zi. O stație de referință măsoară cu precizie ridicată în punctul în care este instalată, dar rezultatele sale nu pot fi extrapolate fără rezerve la fiecare cartier.

Un studiu publicat în 2024 în npj Climate and Atmospheric Science, parte a Nature Portfolio, a analizat date provenite de la rețeaua de monitorizare din Timișoara, inclusiv de la 16 unități uRADMonitor MODEL A3. Cercetarea a urmărit calibrarea și utilizarea datelor provenite de la senzori în condiții urbane reale. Autorii au arătat că o rețea distribuită poate evidenția variații locale ale PM10 și poate identifica zone în care pragul zilnic european este depășit, variații care pot să nu fie surprinse de o rețea oficială cu puncte de măsurare mai rare. Studiul susține utilitatea monitorizării granulare, fără a transforma fiecare senzor individual într-un instrument echivalent unei stații de referință.

Evaluări independente și rezultate experimentale

În evaluarea unei rețele de senzori contează testarea în raport cu metode de referință, documentarea condițiilor de măsurare și înțelegerea limitelor fiecărui tip de instrument. În cazul uRADMonitor, există evaluări realizate de laboratoare și organizații independente, precum și participări la programe internaționale dedicate microsenzorilor.

• INCD-ECOIND: două unități MODEL A3 au fost testate în paralel cu metoda gravimetrică de referință SR EN 12341:2014, pe o perioadă de 30 de zile. Raportul a consemnat coeficienți Pearson de 0,998–0,999 pentru PM2.5 și PM10 și a concluzionat că unitățile testate pot fi utilizate pentru monitorizarea continuă a acestor fracții de particule, în condițiile și domeniul acoperite de test.
• AQ-SPEC, South Coast AQMD (California): produse uRADMonitor au fost incluse în evaluările programului dedicat senzorilor de calitate a aerului, în edițiile relevante pentru modelele testate.
• AIRPARIF / AIRLAB Microsensor Challenge: echipamente uRADMonitor au participat la edițiile din 2021, 2023 și 2025. SMOGGIE a primit distincții AIRLAB în 2021 și 2023, în categoriile dedicate monitorizării și informării privind calitatea aerului exterior.

Evaluările și participările internaționale au vizat, în funcție de program și ediție, modele precum MODEL A3, MODEL A4, MODEL INDUSTRIAL, MODEL CITY și SMOGGIE. Protocoalele și obiectivele acestor evaluări nu sunt identice, iar rezultatele unui anumit model nu trebuie transferate automat altui model. Pentru o achiziție publică, documentația tehnică relevantă trebuie analizată la nivelul configurației și parametrilor care urmează să fie utilizați.

Orașe din România care au implementat rețele uRADMonitor

În România există deja proiecte în care senzori uRADMonitor au fost instalați pentru a extinde acoperirea monitorizării calității aerului. Aceste exemple arată că rețelele distribuite pot fi integrate în proiecte urbane, inițiative europene și platforme de informare publică.

• Cluj-Napoca: senzori instalați în cadrul proiectului european URBREATH. Detalii suplimentare sunt disponibile în articolul publicat pe cerespir.ro.
• Bistrița: aproape 100 de senzori instalați în cadrul proiectului european B-CONNECT. Vezi anunțul uRADMonitor și articolul cerespir.ro.
• Brașov: implementarea unei rețele de senzori pentru monitorizarea calității aerului la nivelul orașului, prezentată în articolul uRADMonitor.
• Timișoara: rețea de monitorizare distribuită la nivelul orașului, ale cărei date au fost utilizate și în studiul publicat în Nature Portfolio. Vezi prezentarea rețelei.

Datele disponibile pentru orașele din România pot fi consultate pe paginile uRADMonitor dedicate calității aerului.

Cum poate fi construită o rețea pentru o primărie

O rețea municipală poate combina mai multe tipuri de echipamente, în funcție de densitatea dorită, parametrii urmăriți, infrastructura disponibilă și buget:

• MODEL A3: stație de monitorizare multiparametru, potrivită pentru puncte reprezentative și locații în care este necesară urmărirea mai multor indicatori de mediu. Pentru instalări exterioare se poate utiliza o carcasă adecvată protecției la intemperii și expunerii solare, precum soluția de tip Stevenson Shield.
• MODEL CITY: stație destinată monitorizării urbane, care poate fi montată în puncte de infrastructură publică, precum stâlpii stradali.
• SMOGGIE: unitate compactă pentru extinderea numărului de puncte de măsurare și obținerea unei acoperiri mai dense la nivelul cartierelor.
• Alte modele din gamă: MODEL A4 și MODEL INDUSTRIAL pot fi luate în calcul în funcție de parametrii monitorizați și de condițiile specifice ale amplasamentului.

Amplasarea trebuie stabilită în funcție de obiectivul proiectului: evaluarea expunerii populației, identificarea zonelor cu valori ridicate, urmărirea influenței traficului sau a activităților industriale ori informarea publicului. Este important ca pozițiile de instalare să fie documentate, alimentarea și conectivitatea să fie asigurate, iar mentenanța și verificările periodice să facă parte din planul de operare.

Datele colectate pot fi vizualizate pe hărți publice și pot fi preluate prin API pentru integrarea în portalurile sau sistemele informatice ale administrației locale. O astfel de infrastructură permite compararea zonelor, observarea evoluțiilor în timp și identificarea situațiilor care justifică măsurători suplimentare sau intervenții administrative.

De la proiect-pilot la infrastructură municipală

O implementare poate începe cu un proiect-pilot în câteva zone cu profil diferit: o arteră intens circulată, o zonă rezidențială, o zonă industrială și un punct de referință urban. După evaluarea datelor și a funcționării echipamentelor, rețeaua poate fi extinsă gradual către alte cartiere.

Pentru ca rezultatele să fie utile administrației, proiectul ar trebui să includă de la început:

• definirea poluanților și a indicatorilor urmăriți;
• criterii transparente pentru alegerea amplasamentelor;
• documentarea configurației, a metodelor de măsurare și a limitelor de utilizare;
• proceduri de verificare, calibrare și mentenanță;
• acces la date istorice, vizualizare publică și interfață API;
• un protocol de interpretare a datelor și de corelare cu măsurătorile oficiale.

Dacă reprezentați o primărie sau o instituție publică și doriți o estimare pentru acoperirea orașului, puteți contacta echipa uRADMonitor. Pentru un exemplu de monitorizare a aerului în spații educaționale, consultați studiul de caz de la Dumbrăvița, județul Timiș.

Întrebări frecvente

Senzorii distribuiți pot înlocui stațiile oficiale?

Nu în mod automat. Rețelele de senzori pot completa stațiile oficiale prin măsurători indicative și printr-o acoperire spațială mai densă. Evaluarea oficială a calității aerului trebuie să respecte cerințele și metodele prevăzute de legislația aplicabilă.

Directiva UE 2024/2881 permite măsurători indicative?

Da. Directiva include măsurătorile indicative și modelarea între metodele care pot fi utilizate în evaluarea calității aerului, în condițiile obiectivelor de calitate și ale limitelor de incertitudine prevăzute în anexele sale.

Cât de precise sunt măsurătorile uRADMonitor?

Performanța depinde de model, poluant, condițiile de instalare și protocolul de evaluare. În testul INCD-ECOIND, două unități MODEL A3 au obținut corelații Pearson de 0,998–0,999 față de metoda gravimetrică SR EN 12341:2014 pentru PM2.5 și PM10. Acest rezultat descrie unitățile și condițiile testate; nu trebuie interpretat ca o certificare universală a tuturor modelelor sau configurațiilor.

Ce poate face concret o primărie cu datele colectate?

Poate urmări diferențele dintre cartiere, identifica zone care merită investigate, analiza evoluțiile în timp, informa cetățenii și fundamenta amplasarea unor măsurători suplimentare. Datele provenite de la senzori trebuie interpretate în context și corelate, acolo unde este necesar, cu măsurătorile oficiale și cu informațiile meteorologice.

Cum pot fi accesate datele?

Rețeaua uRADMonitor pune la dispoziție hărți și interfețe de acces la date, inclusiv API. Condițiile concrete de acces și integrare pot fi stabilite în funcție de proiect și de cerințele instituției.